respiratie

“Când respiraţia este superficială,
la fel este şi gândirea.
Conştientizează modul în care respiri.
Străduieşte-te să devii conştient
de momentele în care respiri superficial
şi extinde conştienta şi asupra gândurilor tale.
Vei vedea că mintea ta pălăvrăgeşte.
Nici unul dintre aceste gânduri
nu are profunzime sau semnificaţie.
Dacă te relaxezi şi respiri adânc,
aceste gânduri vor zbura ca nişte păsări speriate.
Atunci când respiraţia îţi este chinuită, gândul îţi e condus de frică şi anxietate.
Străduieşte-te să devii conştient de momentele în care respiri greu.
Observă ce gândeşti şi ce simţi. Stările minţii tale îşi au rădăcina în trecut sau în viitor.
Te concentrezi pe ce fac alţi oameni,
pe modul în care te poţi adapta la acţiunile lor şi cum te poţi proteja.
Îţi construieşti în jurul inimii o fortăreaţă formată din gânduri.
Respiră profund şi rar.Inhalează aerul adânc,
până în abdomen şi apoi elimină-l pe deplin.
Cu cât îţi aduci mai mult aer în trup, cu atât te simţi mai uşor
şi cu atât îţi este mai uşor să-ţi duci la îndeplinire responsabilităţile.
Cel care respiră nu se teme şi nu este copleşit de ceea îi aduce viaţa,
deoarece are energia necesară pentru a face faţă tuturor situaţiilor.
Numai cel a cărui respiraţie este superficială sau chinuită sau neregulată
este dezenergizat şi se intimidează uşor în faţa încercărilor vieţii.
Dacă nu respiri profund şi calm, nu poţi fi în plinul inimii tale.
În cazul în care nu ştii despre ce vorbesc,
oprește-te din citit acum şi începe să respiri, introducând aer în abdomen,
numărând până la cinci atunci când inspiri – şi iarăşi până la cinci, atunci când expiri.
Respiră în felul acesta timp de cinci minute,
extinzând treptat numărătoarea până la şapte, sau opt, sau nouă. Nu te forţa.
Extinde număratul în mod gradat, pe măsură ce plămânii îţi permit să o faci fără efort.
Acum eşti în plinul inimii tale.
Observă că eşti profund relaxat, dar surprinzător de vioi.
Conştienta ta se extinde către toate celulele trupului.

Eşti mulţumit acolo unde eşti.
În acest moment, îţi locuieşti pe deplin trupul.
Te simţi plin de căldură şi energie.
Te simţi în siguranţă.
Gândurile tale au încetinit şi au devenit mai cuprinzătoare.
Nu te mai concentrezi pe „ar trebui” şi „ce-ar fi dacă” din viaţa ta.
Tensiunea şi anxietatea dispar.
Trecutul şi viitorul s-au retras din starea ta de conştientă.
Gândirea ta este centrată şi plină de demnitate.
Poţi să te concentrezi asupra gândurilor tale,
deoarece sunt mai puţine şi mai rare.
Adu-ţi acum conştienta către inima ta,
pe măsură ce continui să respiri calm dar profund, până în abdomen.
Nu există fiinţă umană care să nu fie capabilă
de a atinge această stare de conştientă şi compasiune deschisă.
Totuşi, sunt foarte puţini oamenii
care ştiu că există în ei această capacitate de a-şi găsi pacea.
Majoritatea fiinţelor umane trăiesc viaţa într-un ritm rapid,
chinuindu-se să-şi ducă zilele de azi pe mâine.
Minţile lor sunt ocupate cu gânduri, planuri şi griji.
Trupurile lor sunt în mod constant în luptă sau agitaţie,
iar aceasta le slăbeşte sistemul imunitar şi creează condiţii în care boala
şi starea de rău să se poată instala.
Sunt puţine fiinţele umane care se ocupă în mod direct
de starea lor de bine, fizică şi emoţională.
Nu e de mirare că nu au perspectivă spirituală.
Atunci când oamenilor nu le pasă de ei înşişi,
îi acuză pe alţii pentru problemele lor.
Se simt victime.
Se simt prinşi în capcană când e vorba de serviciul lor, de relaţii,
de locul unde se află fizic, de rolurile şi responsabilităţile lor.
Par a trăi într-o oală cu presiune.
Fie rămân în starea lor exterioară şi se simt victime,
fiind sunt plini de resentimente – fie pleacă altfel decât ar trebui,
înainte ca situaţia să fie rezolvată, lăsând în urmă inimi zdrobite.
Dacă ceva din toate acestea ţi se pare familiar,
atunci ştii foarte bine cât este de uşor să fii prins în lupta pentru existenţă.
Viaţa ta a pornit în galop,
eşti mai ocupat decât oricând altădată, dar cui îi foloseşte ?
Banii şi averile nu-ţi pot cumpăra pacea.
Numele, faima şi poziţia socială nu-ţi pot aduce fericirea.
Fii cinstit cu tine însuţi.
Te simţi bine când e vorba de tine şi de oamenii apropiaţi ţie ?
Eşti optimist în privinţa vieţii ?
Aştepţi cu nerăbdare fiecare zi?
Dacă nu, trăieşti o viaţă goală, lipsită de hrană spirituală,
o viaţă care şi-a pierdut rădăcinile pe care le avea în respiraţie, în trup şi pe pământ.
A-ţi accelera viaţa nu înseamnă a o face mai bună.
Călătoriile pe toată planeta în automobile şi avioane nu duc la relaţii mai apropiate.
Mulţi dintre voi simt că vieţile voastre prind viteză,
dar nu vă daţi seama că voi sunteţi cei care turnaţi benzină în rezervor.
Respiră adânc o singură zi şi vezi ce se întâmplă.
Dacă te dedici acestui exerciţiu, începe să dispară din viaţa ta tot ceea ce este artificial.
Şi s-ar putea să fii uimit cât de multe lucruri din viaţa ta încep să se disperseze.
Ia gândeşte-te ! Ai un serviciu sigur ?
Nu, dacă mergi la lucru din spirit de sacrificiu.
Şi cu căsătoria cum stai ?
Eşti împreună cu partenerul din obligaţie sau din dragoste?
Dar convingerile tale religioase sau morale … sunt ele profunde ?
Sau au fost modelate pe bază de frică şi vinovăţie ?
Dacă e aşa, ele nu vor rezista fluxului şi refluxului,
pe măsură ce respiraţia coboară în abdomen şi apoi iese prin gură, nas şi piele.
Vrei cu adevărat să te eliberezi de toxine ?
Doreşti cu adevărat să o iei mai încet ?
Eşti gata să renunţi la excesul de stimulente ?
„Dar”, vei întreba tu
„nu mai pot să-mi citesc ziarul şi să mă uit la ştirile de la televizor ?”
„Ba da”, îţi voi răspunde eu
„dar numai dacă poţi să respiri în continuare, profund şi calm”.
Cei mai mulţi dintre voi vor descoperi că acest lucru este imposibil.
A căuta pacea înseamnă a renunţa, pentru moment, la stimulentele false
din viaţa voastră, tot ceea ce este trivial sau în exces vă îndepărtează
de esenţa lui cine sunteţi.
Nu-mi cereţi să vă explic totul.
Nu am de gând să vă ofer un nou set de porunci.
Folosiţi-vă bunul simţ !
Observaţi ce anume vă aduce pacea şi ce anume vă tulbură pacea.
Asumaţi-vă responsabilitatea pentru ceea ce consumaţi,
pentru persoanele pe care le aduceţi în preajma voastră,
pentru ceea ce faceţi.
Aveţi posibilitatea de a alege.
Anumite alegeri vă aduc doar luptă şi durere.
Altele, vă aduc linişte şi vindecare.
Puteţi trăi fară supra-stimulente?
Puteţi să o luaţi mai încet, să respiraţi şi să trăiţi în cadrul momentului ?
S-ar putea să nu fie atât de greu pe cât credeţi.
Dat fiind că puteţi începe acum – şi nu în trecut sau în viitor –
totul devine o simplă provocare. Încercaţi acum !
Fiţi în prezent şi respiraţi câteva minute.
Cu cât o faceţi mai mult, cu atât devine mai uşor.
Această practică va deveni din ce în ce mai intensă – ca un torent care
vine din munte şi antrenează pietrele mari care-i stau în cale.
Atunci când vă hotărâţi să practicaţi liniştea,
relaţia voastră cu întregul univers se schimbă.
Doar frica ta te face să opui rezistenţă vieţii.
Prin respiraţie depăşeşti frica – şi rezistenţa dispare.
Acum te alături curentului vieţii.
E nevoie să ai un serviciu, să te căsătoreşti, să faci copii,
să scrii cărţi, să ţii conferinţe, să-i hrăneşti pe cei flămânzi,
să-i ajuţi pe cei lipsiţi de drepturi şi deprimaţi ?
Nu, decât dacă toţi ţi se alătură şi merg în aceeaşi direcţie – odată cu râul vieţii.
Iar dacă o fac, să fii sigur că nu tu eşti cel care munceşte, se căsătoreşte,
scrie, vorbeşte, hrăneşte sau ajută. Râul o face – prin tine.
Şi, în felul acesta, rămâi vesel şi relaxat, indiferent de ce faci.
Nimic nu te împiedică de la a respira,
deoarece respiraţia este singura ta responsabilitate.
Aşa că, îţi voi da un jalon simplu:
„Dacă nu poţi respira, nu o face.
Iar dacă tot te chinui să o faci, aminteşte-ţi să respiri cum trebuie!”
De prea mulţi ani te mişti foarte rapid, astfel încât râul nu te poate prinde din urmă.
Nu e de mirare că nu simţi că ai fi sprijinit de către univers!
Dar, sus inima!
Gândeşte-te că fiecare persoană care a trăit pe planetă
a cunoscut şi a practicat ceea ce vă învăţ eu acum.
Iar undeva, adânc în inima ta, o ştii şi ţi-o aminteşti şi tu.
Asta, deoarece demult – înainte ca ego-ul vostru să încerce să ia comanda călătoriei
– tu erai căpitanul răbdător al propriei tale corăbii, care se îndrepta fără vâsle
şi fără pânze către o destinaţie intuită, dar necunoscută.
Şi, acelaşi lucru se întâmplă şi acum,
chiar dacă tu crezi că trebuie să te zbaţi ca să preiei comanda.
Respiră şi, cu timpul, râul vieţii te va găsi şi te va adopta.
Atunci, vei fi purtătorul lui de cuvânt şi confidentul lui.
Cel care ascultă şi cel care spune adevărul.
Cel care face servicii, fără să păstreze nimic pentru el.
Cel care iubeşte, fără să ceară nimic în schimb.
Acesta este întru totul destinul vostru.
A fi creatorul şi cel creat -totul în unul.
A fi masculin în feminin şi feminin în masculin.
A fi activ şi receptiv.
A merge dincolo de dualitate, pe aripile paradoxului.
Toate acestea le vei face.
Tu eşti cel care învaţă să respire
şi să se ridice din durerea conflictelor autocreate.
Tu eşti acela, dragul meu frate şi draga mea soră.”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s